Acesta este un articol de autor și nu reflectă opinia oficială al CCSP-ului

Autor: Ștefan Popov
Psihoterapeut


Se spune că necazul nu vine niciodată singur, probabil așa cum nici nouă nu ne place să mergem singuri la cinema. Dacă pandemia era considerat răul cel mare care părea să se sfârșească, acum oamenii ar prefer să poartă măștile, decât să se confrunte cu ororile războiului. O bună parte a societății este copleșită emoțional și profund îngrijorată, anxietatea fiind emoția dominantă și fiecare caută un strop de speranță, o rugăciune sau o tehnică prin care să-și poată menține calmul. Unii psihologii de bulevard n-au ezitat să vină cu sfaturi  de genul- “ocupă mintea cu ceva relaxant”, de fapt,  acum înțeleg de ce baba aia se piaptănă în timp ce satul arde, la fel de bine poți să te apuci și să bei, o activitate plăcută și relaxantă, care te deconectează de la realitate, dar mâine tot război va fi.  Ei bine, asemenea trucuri pot fi utile pe termen scurt, dar nu pot fi soluții durabile pentru crizele de natură care sunt în stare ne pună viața în pericol sau să ne afecteze liniștea și bunăstarea pe termen lung. 

 
În primul rând, trebuie să înțelegem și să acceptăm faptul că reacțiile noastre de îngrijorare și anxietate sunt reacții sănătoase și firești în asemenea circumstanțe, cu excepția reacțiilor paroxiste și debilitante, și nu vom avea liniște deplină până când războiul nu se va sfârși. Îngrijorarea moderată este necesară pentru a fi vigilenți și pentru a ne pregăti psihologic, dar și pentru a schița planuri și soluții în caz de escaladare a războiului.

Read More


   Autor: Emilia Vorobiov

În cotextul situației epidimiologice din țară, Centrul de Cercetări Științifice în Psihologie a elaborat o cercetare care analizează gradul de responsabilitate a cetățenilor privind măsurile de protecție și prevenire a răspândirii infecției COVID-19, precum și gradul de îngrijorare și alte consecințe psihoemoționale. Raportul complet al cercetării poate fi accesat AICI.

Acest articol are ca scop să analizeze rezultatele privind efectele și consecințele emoționale ale pandemiei.  
   

Consecințele emoționale pe fonul situației epidemiologice includ investigarea nivelului de panică, îngrijorare, frică, furie, tulburări de somn, suspiciuni de infectare, comportamente compulsive de igienizare, îngrijorare pentru persoanele apropiate, frica de viitor.



Read More


Autor: Tatiana Mendes
În cotextul situației epidimiologice din țară, Centrul de Cercetări Științifice în Psihologie a elaborat o cercetare care analizează gradul de responsabilitate a cetățenilor privind măsurile de protecție și prevenire a răspândirii infecției COVID-19, precum și gradul de îngrijorare și alte consecințe psihoemoționale. Raportul complet al cercetării poate fi accesat AICI.


Acest articol, are ca scop să analizeze rezultatele obținute privind gradul de responsabilitate și măsurile de protecție și prevenire a infectării în funcție de intensitatea îngrijorării.

Întâi de toate este necesar de a face o distincție dintre trăirile emoționale funcționale și trăirile emoționale disfuncționale. Diferențele dintre aceste tipuri de emoții sunt atât calitative, cât și cantitative. Adică cu cât cognițiile asociate emoției de frică, îngrijorare, panică sunt mai rationale sau iraționale, cu atât consecințele comportamentale ale acestor emoții vor fi la rândul lor funcționale vs disfuncționale.

 

Read More


   Autor: Nadiana Roșca
În cotextul situației epidimiologice din țară, Centrul de Cercetări Științifice în Psihologie a elaborat o cercetare care analizează gradul de responsabilitate a cetățenilor privind măsurile de protecție și prevenire a răspândirii infecției COVID-19, precum și gradul de îngrijorare și alte consecințe psihoemoționale. Raportul complet al cercetării poate fi accesat AICI.


Acest articol va analiza rezultatele obținute privind nivelul de îngrijorare în funcție de vârstă și gen.

În urma analizei rezultatelor observăm că subiecții de până la 24 de ani și cei din categoria de vârstă 45 - 68 de ani par a fi cel mai puțin afectați emoțional de pandemie și respectiv, aceste categorii de vârstă respectă mai puțin recomandările autorităților precum și regimul de autoizolare.

Categoriile de vârstă cuprinsă între 25 – 34 și 35-44 de ani sunt mai îngrijorați de criza pandemică și manifestă mai multă îngrijorare sau panică în privința viitorului în comparație cu primele categorii menționate. În general, toate categoriile de vârstă manifestă pronunțat îngrijorare pentru cei dragi, mai accentuat în categoria femeilor decât a bărbaților.

Read More


   Autor: Ruxandra Șterbeț
Toată lumea este îngrijorată de sănătatea lor uneori, dar pentru unii oameni, temerile de a fi bolnavi sunt atât de puternice, chiar și atunci când au o stare de sănătate bună, încât le este greu să facă față vieții lor de zi cu zi. Astfel se reliefează  dezechilibrul nervos manifestat prin teamă exagerată pe care îl abordăm sub denumirea de ipohondrie. După DEX prezentăm ipohondria precum o stare psihică morbidă, caracterizată prin neliniște continuă, teamă și preocupare obsesivă de starea sănătății proprii. Consultând dicționarul de Psihologie după Paul Popescu-Neveanu (1978), ipohondria e definită ca stare psihică anormală caracterizată printr-o preocupare exagerată a cuiva faţă de propria-i sănătate. Frică obsesivă de a nu se îmbolnăvi, interpretarea unor senzaţii organice banale ca fiind semnele unor boli grave, convingerea nejustificată a pierderii sănătăţii, sînt forme de manifestare a ipohondrului.The Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders (DSM-5) publicat de Asociația Americană de Psihiatrie, nu mai include ipohondria ca diagnostic. În schimb, persoanele diagnosticate anterior cu ipohondrie pot fi diagnosticate ca având tulburări de anxietate în boală, în care accentul fricii și îngrijorării este pe senzații fizice incomode sau neobișnuite, fiind un indiciu al unei afecțiuni medicale grave.

Read More

Cătălin TOMA - Sesiunea națională de comunicări științifice studențești 2018 (USM) 

     În ultimele decenii, se atestă o dezvoltare semnificativă a tehnologiilor, având un impact major asupra sferei educaţiei, coeziunii sociale, a creativităţii, a dezvoltării sociale şi cognitive la tânăra generaţie. S-au efectuat numeroase studii care au studiat influenţa internetului, tehnologiilor informaţionale asupra tinerii generaţii, născută după anii 1990, identificând noi caracteristici psihosociale. Cercetătorii au identificat o generaţie nouă, diferită de cea precedentă – Generaţia Z.

     Generaţia Z este cea mai bună clasificare a copiilor născuţi în această lume între sfârşitul anilor 1990 şi începutul anului 2010 (Fleming, 2010). De asemenea, numită "generaţie netă", tinerii născuţi în această perioadă de timp sunt atribuiţi în mod special sporirii tehnologiilor fără fir precum telefonul mobil şi World Wide Web.

Read More

Interviu oferit de Ștefan Popov pentru cursors.md 

Dezvoltarea personală este un proces uimitor de transformare și evoluție, care nu este posibil fără acceptarea trecutului și a evenimentelor care ne-au marcat viața. Dacă vrem să fim împliniți, să dobândim pacea interioară și să ne îmbunătățim relațiile cu cei din jur, e nevoie de conștientizarea amprentei lăsate de aceste evenimente asupra modului nostru de a fi și de vindecarea consecințelor, numite - traume emoționale. Pentru a e­lucida acest subiect, avem plăcerea să discutăm astăzi cu Ștefan Popov – psiholog, psihoterapeut de orientare integrativă, formator, cercetător în științe sociale, prezentator TV și autor al mai multor cărți de psihologie, filosofie și inginerie socială. Te îndemnăm să reflectezi asupra celor spuse mai jos și să-ți faci notițe, căci transformările încep chiar de astăzi    Lectură plăcută!

Read More