COVID-19// Nivelul de îngrijorare și alte consecințe emoționale în funcție de vulnerabilitate la rău și boală


   Autor: Ruxandra Șterbeț
Toată lumea este îngrijorată de sănătatea lor uneori, dar pentru unii oameni, temerile de a fi bolnavi sunt atât de puternice, chiar și atunci când au o stare de sănătate bună, încât le este greu să facă față vieții lor de zi cu zi. Astfel se reliefează  dezechilibrul nervos manifestat prin teamă exagerată pe care îl abordăm sub denumirea de ipohondrie. După DEX prezentăm ipohondria precum o stare psihică morbidă, caracterizată prin neliniște continuă, teamă și preocupare obsesivă de starea sănătății proprii. Consultând dicționarul de Psihologie după Paul Popescu-Neveanu (1978), ipohondria e definită ca stare psihică anormală caracterizată printr-o preocupare exagerată a cuiva faţă de propria-i sănătate. Frică obsesivă de a nu se îmbolnăvi, interpretarea unor senzaţii organice banale ca fiind semnele unor boli grave, convingerea nejustificată a pierderii sănătăţii, sînt forme de manifestare a ipohondrului.The Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders (DSM-5) publicat de Asociația Americană de Psihiatrie, nu mai include ipohondria ca diagnostic. În schimb, persoanele diagnosticate anterior cu ipohondrie pot fi diagnosticate ca având tulburări de anxietate în boală, în care accentul fricii și îngrijorării este pe senzații fizice incomode sau neobișnuite, fiind un indiciu al unei afecțiuni medicale grave.


    La fel ca și starea de îngrijorare, majoritatea oamenilor au scheme dezadaptative. Schemele dezadaptative timpurii reprezintă modele emoționale și de gîndire dez-adaptative, privitoare la sine și la relațiile cu ceilalți. Acestea debutează devreme în viață, se dezvoltă pe perioada copilăriei și se construiesc permanent pe parcursul întregii vieți. Atunci cînd o schemă dezadaptativă este activată, se declanșează emoții puternice precum anxietate, tristețe sau sentimentul de abandon. O schemă se transformă într-o afecțiune psihică atunci cînd este atît de pregnantă, încît conduce la experiențe emoționale perturbatoare și la formarea de simptome, iar funcționarea socială a persoanei este profund afectată din cauza ei.
  

 Vulnerabilitatea la rău și la boală (gândire catastrofală și ipohondrie) sunt scheme cognitive cu caracter irațional. Se caracterizează printr-o teamă exagerată de catastrofe, boli sau alte crize ce pot lovi oricând, pe neașteptate. Această schemă cognitivă apare frecevent în cazul pacienților cu trăsături ipohondirce sau anxietate generalizată.

O parte din simptomele ipohondriei sunt: teama sau anxietatea puternică; teama că anumite simptome minore sau senzații indică o boală gravă; consulturi medicale repetate; schimbarea frecventă a medicilor; discuții permannte purtate cu prietenii sau membrii familiei în legatură  cu problemele medicale suspectate; cercetări medicale obsesive; verificarea frecventă a problemelor medicale care există; verificarea semnelor vitale precum pulsul sau tensiunea arterială; persoana afectată crede că are o anumită boală după ce a citit sau a auzit de ea.

În cadrul cercetării noastre privind impactul psihologic al crizei epidemice (raportul cercetării poate fi accesat AICI) ne-am propus să identificăm relația dintre trăsăturile ipohondrice și nivelul de îngrijorare al oamenilor în perioada de pandemie. Oamenii cu un nivel înalt de trăsături ipohondrice adoptă o gîndire catastrofală, bazată pe inevitabilitatea întâmplării unui lucru nefavorabil și eminent rău, care va afecta persoana în mod direct.    

În cadrul studiului, participanții au fost rugați să noteze pe o scară de la 1 la 6 intensitatea următoarelor emoții (indicatori veritabili ai ipohondiriei) și comportamente ca reacție a crizei epidemice:

-Panică
-Îngrijorare generală
-Frică generală
-Furie
-Tulburări de somn
-Suspiciuni de infectare
-Comportamente compulsive de igienizare
-Îngrijorare pentru persoanele apropiate
-Frică de viitor



    Astfel, conform cercetării s-a observant că persoanele ipohondrice au un nivel înalt de panică, furie, suspiciuni de infectare, tulburări de somn, comportamente compulsive de igienizare, frica față de viitor, îngrijorare pentru personale apropiate.


Tratamentul este dificil deoarece pacientul crede ca are o boală gravă și că medicul nu a reușit să descopere adevărata cauză a tulburării. O relație terapeutică bună, de încredere cu un clinician plin de grijă, care reasigură constant pacientul poate totuși să fie benefică. Dacă simptomele nu se ame-liorează corespunator, pacietul poate fi trimis la consult psihiatric, continuând și îngrijirea sub con-durecerea medicului de familie. Tratamentul cu ISRS (clase de antidepresive) și psihoterapia cogni-tiv-comportamentală pot fi de ajutor.

Recomandări: În perioada de pandemie, pentru a nu spori nivelul de ipohondrie și a căpăta un anumit echilibru psiho-emoțional se recomandă să vă ocupați timpul cu diferite activități care nu țin de actualizarea temerii față de virus și accentuarea  consecințelor distrugătoare ale pandemiei. Se propune limitarea vizionării TV în scopul analizei statisticilor de îmbolnăviri și deces, și în același timp, ignorarea știrilor online sau postărilor raportate la covid-19. Se recomandă să practicăm tehnici de mindfulness, și să ascultăm muzică clasică (putem asista la un concert simfonic online). Mai mult decît atît avem șansa să cărți pe care nu reușeam să le răsfoim în rutina zilnică. Dacă sesizați că interlocutorul dumneavoastră (apel telefonic, video chat, membru de familie) are o viziune pesimistă asupra situației actuale încercați să limitați conversațiile cu el pentru a nu fi prizonierii unei iluzii cognitive catastrofale și astfel să nu dezvoltați un nivel de ipohondrie ridicat, disfuncțional pentru starea dumneavoastră psihică.