Cătălin TOMA - Sesiunea națională de comunicări științifice studențești 2018 (USM) 

     În ultimele decenii, se atestă o dezvoltare semnificativă a tehnologiilor, având un impact major asupra sferei educaţiei, coeziunii sociale, a creativităţii, a dezvoltării sociale şi cognitive la tânăra generaţie. S-au efectuat numeroase studii care au studiat influenţa internetului, tehnologiilor informaţionale asupra tinerii generaţii, născută după anii 1990, identificând noi caracteristici psihosociale. Cercetătorii au identificat o generaţie nouă, diferită de cea precedentă – Generaţia Z.

     Generaţia Z este cea mai bună clasificare a copiilor născuţi în această lume între sfârşitul anilor 1990 şi începutul anului 2010 (Fleming, 2010). De asemenea, numită "generaţie netă", tinerii născuţi în această perioadă de timp sunt atribuiţi în mod special sporirii tehnologiilor fără fir precum telefonul mobil şi World Wide Web.

   Studiile au demonstrat că utilizarea intensivă a tehnologiilor, de tanăra generaţie, ar avea un impact pozitiv asupra dezvoltării culturale, asupra procesului instructiv-educativ, făcând mai accesibil procesul de învăţare (folosindu-se, spre ex. Platforme digitale, sau realizarea proiectelor şcolare), dar având şi unele limite asupra dezvoltării altor particularităţi psihologice.

     O altă caracteristică, ce-i reprezintă pe tinerii din generaţia Z este lumea virtuală, o prelungire a celei reale, situaţie greu de înţeles pentru părinţii ce aparţin altei generaţii. Generaţia Z preferă să interacţioneze pe reţele de socializare, comparativ cu generaţiile precedente care preferă interacţiunea directă. Dintr-o parte, socializarea virtuală contribuie la dezvoltarea abilităţilor de a folosi noile tehnologii, de cealaltă parte limitează funcţia de comunicare directă, ce are o încărcătură puternic emoţionantă. Obţinerea succesului în viaţă este datorat mai mult abilităţilor sociale şi emoţionale decât capacităţilor intelectuale, datorită cărui fapt tânăra generaţie se confruntă cu performanţe scăzute în muncă.

     Într-un studiu realizat de Bonamici (citat de Barnes, 2007), arată că în momentul când ”Generaţia Z” va ajunge la 21 de ani, ei vor petrece în mediu 20.000 ore la calculator, 10.000 de ore pe telefonul mobil şi doar 5.000 de ore de lectură. Drutman afirmă despre limitarea lecturii (2008) ca  "ignorul cărţilor şi lecturii, în esenţă, duce la o pierdere colectivă de context şi de istorie, o neglijare a ”ideilor de lungă durată şi conflicte”.  Barcelon (2010), de asemenea, este de acord că nu este numai lipsa de lectură ca randament al analfabetismul, dar şi comunicarea online în sine, care deteriorează limbajul şi cunoştinţele civice. Cu aceste observaţii legate de declinul de conştientizare civică, perspectivele Generaţiei Z vor avea dificultăţi în manipularea culturală şi în managementul societăţii.

     Daniel Siegel (profesor de psihiatrie la University of California at Los Angeles) sesizează un dezechilibru care se petrece în mintea umană atunci când emisfera stângă devine dominată în raport cu cea dreaptă, ca urmare a consumului de tehnologie digitală. Chiar şi comunicarea prin intermediul WhatsApp, respectiv scrierea de texte, stimulează doar emisfera stângă, în timp ce partea dreaptă a creierului este pasivă. De asemenea, relaţiile sociale sunt importante pentru a construi încrederea cuiva şi mai multe aspecte ale vieţii care în mod ironic a fost re-proiectate de site-uri de reţele sociale. Probabil, în loc de a învăţa expresiile faciale în lumea reală, generaţia Z a dedicat mai mult din timpul lor în navigarea internetului şi comunicării textuale online. Această atitudine le-a făcut să achiziţioneze un număr mai mic de oxitocină (hormon pentru lecturarea expresiilor sociale) decât generaţia anterioară (Fleming, 2010).

     Odată cu apariţia de digitalizare, generaţia Z a fost influenţată atât în dezvoltarea intelectuală, cât şi psihică. Don Tapscott (2010) subliniază în cartea sa ”The Net Generation, "... ei nu vor reuşi să dezvolte abilităţile intelectuale necesare pentru gândirea de ordin superior. Sunt supuşi riscului de a dezvolta ”Tulburare de deficit de atenţie (ADD)”, care apar ca urmare a unor disfuncţii neurologice în cortexul prefrontal de creier (Gazley, 2002). Deşi este adevărat că ratele de ADD au crescut cu o medie de 3 % pe an din 1997 – 2006 şi sunt 5,5 % pe an din 2006-2007 (Asociaţia Americană de Psihiatrie, 2007), acesta va fi de aşteptat că mai multe cazuri de atenţie de scurtă durată vor fi răspândite în societate. Un alt efect al ADD este judecata slabă, hiper-activitatea, singurătatea cronică şi lipsa de perseverenţă, cu siguranţă aceste date au o relevanţă mai mare către copii cu o predispoziţie genetică. Atenţia de scurtă durată este motivul de ce generaţiei Z îi lipseşte răbdarea. Aşa cum s-au născut într-o lume în căutarea pentru gratificare instantanee; un singur clic pentru informaţii, creierul generaţiei Z a fost înzestrat cu o gândire îngustă. Fără capacitatea de a concentra atenţia asupra unei activităţi îndelungate, educatorii şi psihologii sunt de acord că vor avea dificultăţi în realizarea unui scop în viaţă.

     În concluzie, aceste date empirice demonstrează provocările impuse de era digitală unei noi generaţii. Aspectele psihologice de adaptarea şi de influenţare a tehnologiilor asupra copilului, reprezintă o premisă către redirecţionarea politicii digitale, de a combate laturile negative şi de a preveni evenimentele nedorite. Cu siguranţă folosirea moderată şi inteligentă a Tehnologiilor Informaţionale de Comunicare, va oferi un număr mare de beneficii pentru dezvoltarea psihică armonioasă a individului.

  • Jay Mark T. Paracuelles, Roymie M. Mamburao (11 March, 2011): ”Generation Z: The Dumbest Generation”
  • Daniel J. Siegel (2012) The Developing Mind: How Relationships and the Brain Interact to Shape Who We Are, Second Edition

           Recomandat
           Viorica ŞAITAN, lect. univ., cond. ştiinţific