Consecințele emoționale ale crizei epidemice provocată de virusul COVID-19


   Autor: Emilia Vorobiov

În cotextul situației epidimiologice din țară, Centrul de Cercetări Științifice în Psihologie a elaborat o cercetare care analizează gradul de responsabilitate a cetățenilor privind măsurile de protecție și prevenire a răspândirii infecției COVID-19, precum și gradul de îngrijorare și alte consecințe psihoemoționale. Raportul complet al cercetării poate fi accesat AICI.

Acest articol are ca scop să analizeze rezultatele privind efectele și consecințele emoționale ale pandemiei.  
   

Consecințele emoționale pe fonul situației epidemiologice includ investigarea nivelului de panică, îngrijorare, frică, furie, tulburări de somn, suspiciuni de infectare, comportamente compulsive de igienizare, îngrijorare pentru persoanele apropiate, frica de viitor.






Se observă că nivelul de îngrijorare pentru persoanele apropiate este mai mare decât îngrijorarea față de propria persoană. Astfel, putem presupune că gradul de empatie este mai crescut crescut în raportu cu egocentrismul.  Egocentricul fiind persoana centrată pe sine și pe sentimente personale, iar empatia reprezintă viceversa, și anume identificarea, prin trăire, cu alte persoane..


Alt aspect este panica- emoție negativă disfuncțională, care reprezintă o spaimă violentă, neîntemeiată, de obicei având caracter colectiv. Iar îngrijorarea- stare de neliniște, firească în situații de pericol crescut.  Este mult mai rațional de conștientizat o stare de îngrijorare în situații dificile, deoarece astfel creerul generează idei, soluții care pot îndepărta motivul acestei neliniști. În cazul dat, un om îngrijorat are o reacție sănătoasă, evaluează factorii de risc și ia decizii cuvenite, cum ar fi: norme elementare igienico-sanitare, informarea din surse veridice, etc. Însă omul panicat este condus de reacții emoționale, pierde dorința de a le controla pe acestea și de a gândi rațional prin prisma analizei și evaluării propriilor trăiri. Mai mult ca atât, conform rezultatelor noastre, observăm că panica socială accentuează nervozitatea în comunicare și lipsa de cooperare și organizare eficientă între oameni.





Ca consecință a stărilor definite mai sus, analizăm dihotomic frica și furia. Frica fiind în legătură cu îngrijorarea, iar furia cu panica. Rezultatele demonstrează că nivelul de frică este mai mare decât de furie. Ceea ce înseamnă că frica, ca stare de neliniște provocată de acest pericol real și caracterizându-se ca lipsa de curaj în fața acestul virus, este mult mai funcțional decât furia- starea de extremă iritare în care se pierde stăpânirea de sine, unde violența se face prezentă. Aceeași furie poate fi direcționată spre rude, din cauza acelei îngrijorări care este pentru sănătatea lor. Astfel de reacție o pot avea persoanele care nu au resurse necesare pentru a exprima grija și dragostea prin discuții asertive și punerea la punct a unor norme comune, ci din contra, aleg metoda de confruntare și dominare.  


În cazul fricii, ne referim la frica de infectare cu virusul dat care corelează cu suspeciunile de infectare. Această consecință emoțională este mai accentuată la persoanele ipohondrice care intră în categoria celor vulnerabili. Ipohondricii au o stare psihică morbidă, caracterizată prin neliniște continuă, teamă și preocupare exagerată de starea sănătății proprii.


Altă categorie de persoane aflate în grupul de risc sunt cei cu tulburări obsesiv compulsive, la care putem observa punctaj crescut la factorul: comportamente compulsive de igienizare. Persoana simte nevoia de a îndeplini anumite rutine în mod repetat, într-o manieră incontrolabilă, într-un mod deranjant, ceea ce îi provoacă incomodități atât propriei persoane cât și a celor din jur. Cum ar fi utilizarea  soluțiilor antibacteriene cu sau fără motiv, spălarea pe mâini forte des, care este făcut insistent.


Alt tip de frică, anume frica de viitor este elementul ce determină imagini de viitor care sunt negative și provoacă anxietate. Frica pentru viitor slăbește planificarea rațională a acestuia, scade din energia de a acționa corect în situațiile de moment și determină pierderea timpului de care se dispune acum, în prezent.